Muzeul Județean de Istorie și Artă-Zalău deține în patrimoniul său și piese care au fost utilizate cândva ca depozite de arhivă și vistierie a breslelor sălăjene. Este vorba despre lăzile de breaslă.

Breslele au reprezentat prima formă de asociere a meșteșugarilor, cea mai bine organizată și longevivă. Ele erau forme tipice de organizare profesională a meșteșugarilor în Evul Mediu, formate din meșteri, patroni, calfe și ucenici, care aparțineau aceleiași branșe.

Profilul breslelor cuprindea o largă paletă de meserii, practic de la materia brută, până la produsul finit. Astfel, pentru sacrificarea animalelor exista breasla măcelarilor. Pielea animalelor era prelucrată de breasla tăbăcarilor, după care se transforma în produse finite de către breasla cizmarilor, cojocarilor sau gubarilor. O categorie aparte a asociațiilor meșteșugărești sălăjene o reprezenta breasla olarilor. Meșteșugul olăritului avea în primul rând un rol practic, dar ceramica era folosită și în scop decorativ.